Patrimoniu cultural național

Patrimoniu cultural național mobil

Patrimoniul cultural naţional mobil este alcătuit din bunuri cu valoare istorică, arheologică, documentară, etnografică, artistică, ştiinţifică şi tehnică, literară, cinematografică, numismatică, filatelică, heraldică, bibliofilă, cartografică şi epigrafică, reprezentând mărturii materiale ale evoluţiei mediului natural şi ale relaţiilor omului cu acesta, ale potenţialului creator uman şi ale contribuţiei româneşti, precum şi a minorităţilor naţionale la civilizaţia universală.

Bunurile care alcătuiesc patrimoniul cultural naţional mobil sunt:

1.bunuri arheologice şi istorico-documentare, precum:
a)descoperirile arheologice terestre şi subacvatice, unelte, ceramică, inscripţii, monede, sigilii, bijuterii, piese de vestimentaţie şi harnaşament, arme, însemne funerare, cu excepţia eşantioanelor de materiale de construcţie, materiale din situri, care constituie probe arheologice pentru analize de specialitate;
b)elemente provenite din dezmembrarea monumentelor istorice;
c)mărturii materiale şi documentare privind istoria politică, economică, socială, militară, religioasă, ştiinţifică, artistică, sportivă sau din alte domenii;
d)manuscrise, incunabule, cărţi rare şi cărţi vechi, cărţi cu valoare bibliofilă;
e)documente şi tipărituri de interes social: documente de arhivă, hărţi şi alte materiale cartografice;
f)obiecte cu valoare memorialistică;
g)obiecte şi documente cu valoare numismatică, filatelică, heraldică: monede, ponduri, decoraţii, insigne, sigilii, brevete, mărci poştale, drapele şi stindarde;
h)piese epigrafice;
i)fotografii, clişee fotografice, filme, înregistrări audio şi video;
j)instrumente muzicale;
k)uniforme militare şi accesorii ale acestora;
l)obiecte cu valoare tehnică;

2.bunuri cu semnificaţie artistică, precum:
a)opere de artă plastică: pictură, sculptură, grafică, desen, gravură, fotografie şi altele;
b)opere de artă decorativă şi aplicată din sticlă, ceramică, metal, lemn, textile şi alte materiale, podoabe;
c)obiecte de cult: icoane, broderii, orfevrărie, mobilier şi altele;
d)proiecte şi prototipuri de design;
e)materiale primare ale filmelor artistice, documentare şi de animaţie;
f)monumente de for public, componente artistice expuse în aer liber;

3.bunuri cu semnificaţie etnografică, precum:
a)unelte, obiecte de uz casnic şi gospodăresc;
b)piese de mobilier;
c)ceramică;
d)textile, piese de port, pielărie;
e)alte obiecte din metal, lemn, os, piatră, sticlă;
f)obiecte de cult;
g)podoabe;
h)ansambluri de obiecte etnografice;
i)monumente din muzeele etnografice în aer liber;

4.bunuri de importanţă ştiinţifică, precum:
a)specimene rare şi colecţii de zoologie, botanică, mineralogie şi anatomie;
b)trofee de vânat;

5.bunuri de importanţă tehnică, precum:
a)creaţii tehnice unicat;
b)rarităţi, indiferent de marcă;
c)prototipurile aparatelor, dispozitivelor şi maşinilor din creaţia curentă;
d)creaţii tehnice cu valoare memorială;
e)realizări ale tehnicii populare;
f)matriţe de compact-discuri, de CD-ROM, de DVD şi altele asemene

Patrimoniu cultural național imobil

Monumentele istorice sunt bunuri imobile, construcţii şi terenuri situate pe teritoriul României, semnificative pentru istoria, cultura şi civilizaţia naţională şi universal.

Conform Legii nr. 422/2001 se stabilesc următoarele categorii de monumente istorice, bunuri imobile situate suprateran, subteran şi subacvatic:

a)monument - construcţie sau parte de construcţie, împreună cu instalaţiile, componentele artistice, elementele de mobilare interioară sau exterioară care fac parte integrantă din acestea, precum şi lucrări artistice comemorative, funerare, de for public, împreună cu terenul aferent delimitat topografic, care constituie mărturii cultural-istorice semnificative din punct de vedere arhitectural, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, ştiinţific sau tehnic;
b)ansamblu - grup coerent din punct de vedere cultural, istoric, arhitectural, urbanistic ori muzeistic de construcţii urbane sau rurale care împreună cu terenul aferent formează o unitate delimitată topografic ce constituie o mărturie cultural-istorică semnificativă din punct de vedere arhitectural, urbanistic, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, ştiinţific sau tehnic;
c)sit - teren delimitat topografic cuprinzând acele creaţii umane în cadru natural care sunt mărturii cultural-istorice semnificative din punct de vedere arhitectural, urbanistic, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, ştiinţific, tehnic sau al peisajului cultural.

Paza, întreţinerea, conservarea, consolidarea, restaurarea şi punerea în valoare prin mijloace adecvate a monumentelor istorice revin, după caz, proprietarilor sau titularilor altor drepturi reale asupra acestora, în conformitate cu prevederile prezentei legi.

În cazul în care un monument istoric nu are proprietar cunoscut, obligaţiile decurgând din prezenta lege revin autorităţii administraţiei publice locale din unitatea administrativă pe al cărei teritoriu este situat monumentul istoric sau autorităţilor administraţiei publice centrale.

Orice intervenţie asupra monumentelor istorice şi asupra imobilelor din zona lor de protecţie, precum şi orice modificare a situaţiei juridice a monumentelor istorice se fac numai în condiţiile stabilite prin Legea nr. 422/2001

Arheologie

Patrimoniul arheologic reprezintă ansamblul bunurilor arheologice care este format din:

1.siturile arheologice înscrise în Repertoriul arheologic naţional, cu excepţia celor distruse ori dispărute, şi siturile clasate în Lista monumentelor istorice, situate suprateran, subteran sau subacvatic, ce cuprind vestigii arheologice: aşezări, necropole, structuri, construcţii, grupuri de clădiri, precum şi terenurile cu potenţial arheologic reperat, definite conform legii

2.bunurile mobile, obiectele sau urmele manifestărilor umane, împreună cu terenul în care acestea au fost descoperite

Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor îndeplinesc, în domeniul protejării patrimoniului arheologic, următoarele atribuţii:

a)urmăresc respectarea autorizaţiei de săpătură arheologică, a Regulamentului săpăturilor arheologice şi a standardelor şi procedurilor arheologice în unitatea administrativ-teritorială de competenţă;
b)avizează, pe baza referatelor de specialitate, lucrările ce urmează să fie efectuate în zonele cu patrimoniu arheologic evidenţiat întâmplător;
c)asigură supravegherea de specialitate a lucrărilor la care au fost consemnate descoperiri arheologice întâmplătoare, declanşând, după caz, procedurile de clasare prevăzute de lege;
d)emit Certificatul de descărcare de sarcină arheologică, conform prevederilor prezentei ordonanţe;
e)anunţă poliţia şi jandarmeria cu privire la fiecare descoperire întâmplătoare, aşa cum este ea definită în prezenta ordonanţă, în vederea organizării pazei şi/sau a supravegherii zonei respective.

Siturile arheologice inscrise in repertoriul arheologic national -- http://ran.cimec.ro/